Sunt și ceva tradiții pe care chiar și cei mai puțin înclinați spre astfel de sensibilități le doresc continuate. Poate de alții, fără să fie nevoiți să scoată singuri castanele din foc, dar… trăiască rețetele, trăiască tehnica, trăiască tradiția, trăiască bunica și mama, pentru ca să trăiască murăturile!

Căci, o dată, murăturile – ca fenomen ancestral și global, ca metodă de conservare – sunt atât de bune și atât de umane că ar putea reprezenta un cadou de bun-venit și prezentare a rasei omenești la o eventuală întâlnire cu extratereștrii 🙂 .

Și pentru că, mai apoi, pentru a fi benefice – unii spun și că pentru a fi cu adevărat gustoase – murăturile trebuie să fie de casă și trebuie să fie – și pot fi – complet fără aditivi.

Rețetele abundă – iar sarea, zahărul, oțetul, apa sunt absolut suficiente pentru a declanșa magia și pentru a face legume semi-murate sau murături în cel mai clasic sens cunoscut nouă, românilor, care țin o iarnă întreagă și a căror capacitate de a furniza acompaniament crocant este egalată numai de beneficiile pentru sănătate (atunci când sunt consumate cu moderație).

 

! murăturile în saramură conțin probiotice și pot, alături de aportul evident de fibre, menține echilibrul digestiei

! murăturile în oțet excelează la capitolul electroliți și pot contribui la hidratarea corespunzătoare a organismului

! murăturile sunt, fundamental, vegetale cu proprietăți modificate. Unii nutrienți se pierd sau deteriorează, alții se mențin relativ intacți (vitamina A), în timp ce alții sunt amplificați sub influența procesului de murare (vitaminele B, spre exemplu). Per ansamblu, în lunile în care legumele proaspete nu sunt în mod natural în sezon, legumele murate completează excelent o dietă sănătoasă. Pot oferi inclusiv antioxidanți.

 

 

 

! din moment ce întregul principiu al murăturilor implică sare – mai multă sau mai puțină sare – acestea este suficient și bine să fie incluse în alimentație frecvent, dar cumpătat din punct de vedere cantitativ

În România, am putea spune că cine nu a gustat varză murată în ardei grași nu a trăit o viață plină. Dar în lumea largă – căci, după cum spuneam, unde există oameni, există murături – se murează mango, ananas, prune, mere, lămâi, nuci, ciuperci, ridichi, hering, somon sau, poate sinistru pentru gusturile noastre, ouă fierte.

 

 

Indiferent de preferințe – mâna sus pentru pasionații de conopidă murată <3 – e bine de știut că această universalitate a murăturilor a generat rețete variate și unele dintre ele sunt suficient de simple pentru a fi puse în practică și de copii. Se referă la legume semi-murate, al căror proces (derulat în frigider) le face să țină câteva săptămâni. Gustul este divin. Iar munca cerută – mai ales că implică, clar, cantități mici –, neglijabilă.

Astfel, cu propriile murături la îndemână, să savurăm niște pate cu castraveciori, à la française, un pic de somon afumat cu castraveți semi-murați, cu mărar, ca în Scandinavia, sau ce ne mai place nouă, de când eram mici. Pentru un castravete murat mediu vom primi aproximativ…

… 20% din doza zilnică recomandată de vitamina K

… 6% din calciu

… 6% din potasiu

… între 3 și 4% din vitamina C

… 1% din vitamina A.

Atenție, totuși, la sare. Și atenție și la ideile revoluționare pe care le pot inspira murăturile, în bucătărie. Ai încercat până acum un sandvici în (nu cu) murături?