Articulațiile nu sunt o prioritate până când își pierd din funcționalitate. Nu sunt deosebit de atrăgătoare – cu excepția, poate, a genunchilor – și după cum începusem a spune, nu sunt evidente în rolul lor până când nu ne mai ajută sau cedează cu totul, în accidentări, durere sau mobilitate redusă.

Abia atunci ne dăm seama că și cel mai armonios sculptat fizic are de suferit dacă felul în care se mișcă aduce a robot și decade, în cele din urmă, dacă părțile componente care îi permit activitatea fizică s-au defectat.

Din moment ce venim fără piese de schimb, pentru că e important să ne mișcăm și să putem să ne mișcăm și întrucât e clar că înaintarea în vârstă erodează în mod natural din performanța articulațiilor, să ne amintim de existența lor și să acționăm.

E dificil să ne facem timp și să ne răspândim atenția în toate direcțiile pe care mecanismul atât de complex care ne menține în viață le implică, dar e absolut posibil să împărțim din timpul și energia pe care deja le investim în a ne menține activi pentru a ține bine, sănătoase și cele mai puțin faimoase dintre șuruburi.

 

 

Dacă gâtul și umerii – prin tensiunea acumulată și durerea aproape universal-întâlnită – ne fac să ne mișcăm și articulațiile adiacente, la glezne, încheieturi sau șolduri nu ne-am gândit tocmai recent. Să o facem acum. Și să ținem la îndemână un set de yoga pentru mobilitatea articulațiilor care să ne păstreze mobili în totalitatea corpului.

Deschidere și atitudine pozitivă este de ce avem nevoie pentru a începe. Restul va curge, cu fluiditate, de la sine. Adriene Mishler se va ocupa cu pricepere de asta și nu va fi nevoie să ne preocupe faptul că avem, cu totul, 360 articulații!