Atunci când se ivește ocazia unor zile libere există un cadou anume pe care ni-l putem face. Înainte de a îngrămădi în program tot ce s-a acumulat ca idee, ca nevoie sau dorință în răstimpul în care am fost prinși în tăvălugul tipic merită să dăm prioritate reintroducerii în obișnuințe a relaxării. Realitatea acesteia, precum însăși noțiunea, dar și capacitatea de a o implementa se văd erodate în contextul vieții de zi cu zi. Iar asta adâncește problemele pe care supra-încărcarea și supra-stimularea le provoacă, din moment ce ne limitează, uneori până la anulare, mecanismele fiziologice, sănătoase, de auto-reparare. Este o spirală către nu atât nicăieri, cât către un punct de șubrezire fizică, psihică și emoțională pe care sigur nu ni-l dorim. Un cerc vicios.

Din moment ce e greu să îi negăm șansa se a se pune în mișcare – trebuie să fim adulți independenți și funcționali în lumea în care trăim, putem să îi privim existența drept în ochi și, atunci când avem resursele necesare, să îi forțăm mâna, să îl facem să dea înapoi, să antrenăm lăsatul deoparte, uitatul, nepăsatul, destinderea mușchilor, dar și a resorturilor interioare, visatul cu ochii deschiși, dormitul.

Merită să ne punem tratamentul în practică cu fiecare prilej posibil. În weekend, în zile de sărbătoare, în concediu sau oricând îi mai putem face loc. Căci, de fapt, ne facem nouă loc. Să existăm. Să ocupăm timp și spațiu. Să fim bine-așezați în noi înșine.

Putem să facem asta pierzându-ne într-un hobby, rătăcind ceea ce ne constrânge, inclusiv noțiunea timpului, într-o plimbare sau concentrându-ne activ asupra a nimic mai mult decât unor pași gândiți de către altcineva, pași concepuți tocmai pentru a ne conduce spre o liniște în care nu mai simțim presiunea necesității de a face, de a analiza, de a rezolva. Așa, ca într-o secvență de yoga. Mai scurtă, mai lungă sau exersată chiar înainte de culcare, pentru ca somnul să fie odihnă, și nu zvârcolire în griji și gânduri, o prelungire orizontală a întregii agitații de peste zi.

În liniște, în calm și în ritm domol există dulceață și există și viață. O viață mai bună.