Multe, dacă nu totul, în realitatea în care trăim, cere echilibre, calibrări, interacțiuni înlănțuite coerent, pentru a funcționa și cu atât mai mult pentru a funcționa bine. Un săpun performant în a fi săpun implică o rețetă perfecționată ca în muncă de bijutier.

• Pe de-o parte, săpunul trebuie să fie foarte eficient în a curăța și a igieniza. Este esențial, căci acesta este chiar rolul său, și este și foarte important. Ne dorim, spre exemplu, ca un medic chirurg, chiar dacă poartă și mănuși, să aibă mâinile curate. Cât se poate de microbiologic curate.
• Pe de alta, pentru confort, pentru aspect și, deloc de neglijat, pentru sănătate, folosirea cu frecvența necesară a săpunului nu trebuie să se dovedească a fi o acțiune traumatizantă pentru piele.

 

Chimia săpunului, însă, vede cele două dorințe ale omului ca pe un paradox. Săpunul își execută magia tocmai capturând și eliminând grăsime. Dincolo de lupta cu uleiurile pe care o duce în interiorul propriei formule, acesta înglobează și poartă cu sine – prin clătire – grăsime ca murdărie, grăsime ca microbi și grăsime ca uleiuri proprii pielii.

Ce poate maestrul creator de săpun să facă este să aleagă uleiurile, combinația și proporțiile care să aibă cel mai bun și mai variat spectru de proprietăți pentru piele. Apoi, să le saponifice – sacrificând din atribute – dar producând săpun. Mai apoi, la acest săpun mai poate adăuga uleiuri freestanding, care să își facă efectul neinhibat de reacția chimică menționată, dar atacate, atunci când ne spălăm propriu-zis, de chiar impulsul anti-grăsime al săpunului căruia îi aparțin.

Această fină coregrafie mai trebuie să țină cont și de faptul că prea mult ulei adăugat de dragul nutriției pielii poate face ca săpunul să fie acaparat de neutralizarea acestei grăsimi și să nu se mai poata ocupa corespunzător și de murdăria căreia îi este destinată, plus că poate afecta consistența produsului în asemenea măsură incat, după câteva utilizări, săpunul se poate transforma, în savonieră, într-o masă mucilaginoasă cvasi-inutilizabilă.

Săpunurile Dr. Bronner’s valorifică experiența de generații în ceea ce privește formula alături de cele mai recente cunoștințe legate de profilul individual al uleiurilor vegetale, precum și de capacitatea de a le obține în variante pure, organice.

Astfel, săpunurile de Castilia lichid, solid și, respectiv, sugar soap-ul sunt săpunuri supragrase (superfatted soap, în engleză; savon surgras, în franceză) fiecare în felul în care starea de agregare și rețeta, în general, o permit și o recomandă și întocmai în măsura în care are cu adevărat sens în economia internă a ceea ce ne dorim de la săpunul nostru.

Plus că au conturat, cu fidelă cunoaștere, mix-uri de uleiuri (cocos, măsline, jojoba, cânepă) și alte ingrediente hrănitoare (sirop de struguri albi) care oferă, pornind de la fundamente, săpunuri blânde și emoliente.

Săpunul ca o cremă fără a compromite din funcția sa primordială nu există. Există, în schimb, săpunuri cremoase și săpunuri supragrase.

Mai există – întotdeauna – și secvența spălare + aplicare de loțiune sau cremă.

Sunt limitele naturale ale procesului.