Magie, pentru a ajunge în farfurie!

Fără agricultură, nu am fi ajuns să trăim nici măcar în așezări permanente, dar în sate, orașe, metropole, aglomerări urbane și, în fine, viața să semene vreun strop cu ceea ce noi, oamenii în viață astăzi, cunoaștem drept viață 🙂

Am fi fost nu numai nomazi, ci vânători-culegători – hunter-gatherers – cu o existență infinit mai precară, dar și mai teribil de dinamică, chiar absolut definită de grija și nevoia permanentă de a ne asigura următoarea masă.

Ah, am mai fi fost și mult-mult mai puțini. Estimările privind populația umană a planetei în vremurile pre-agricultură sugerează aproximativ 10 milioane de suflete.

Dacă stăm să ne gândim, sentimentul avut este unul, probabil, destul de sumbru. Comparațiile nu își au, desigur, rostul. Nimic în 2022 nu este ca acum, să spunem, 9 000 ani. Și nu va mai fi vreodată.

Iar generațiile inimaginabil de multe care ne-au purtat până aici și acum au făcut bune și mai puțin bune, la rândul lor. Au adaptat pentru cultură grâu și orz, mazăre și linte, năut și in. Orez. Cartofi. Bumbac. Au cultivat variat și cât puteau gestiona din punctul de vedere al muncii. Nu au avut cu adevărat surplusuri. Au fost vulnerabili, au fost ingenioși. Au cultivat împreună plante care se armonizează bine din punctul de vedere al nevoilor de sol, al bolilor la care sunt vulnerabile, al vremii. Precum și, spre exemplu, și-au și defrișat craca de sub picioare (vezi Insula Paștelui sau chiar Islanda). Toate astea, cu mult înainte să vină vorba despre agricultură în masă, despre îngrășăminte sau pesticide chimice sau despre încălzire globală.

Oamenii au fost oameni și, cumva, sunt din ce în ce mai pregnant oameni.

Dacă istoria, ecologia sau cântărirea efectelor pe care conținutul frigiderului îl are pentru tot ceea ce se află în afara acestuia sunt subiecte dificile și complexe, frânturi din agricultura care ne pune mâncare în farfurie sunt pur și simplu frumoase. Fascinante, fermecătoare și deloc puțin magice.