Flow. De ce, uneori, e bine să curgem prin viață

Flow sună bine. Cursiv. Curgător. Și este, fundamental, bine. Intrată în cultura pop drept being in the zone, starea de flow nu se limitează la activități sportive televizate și nici nu este accesibilă numai participanților de elită la activități extreme sau supra-specializate. Poate ni s-a întâmplat și nouă, ba chiar când făceam ceva precum mersul pe bicicletă. Problema este, cel mai probabil, că de mult nu am mai fost copii  pentru a avea mintea neîmpovărată de 1 001 povești atunci când mergem pe bicicletă. Și că, împreună cu cele 1 001 probleme cu care circulăm de obicei, nu am mers vreodată suficient de mult. Suficient pentru ca instinctul și inteligența trupului să preia comanda și să scoată mintea, în capacitatea sa activă – sau hiperactivă – din peisaj, pentru o perioadă.

De ce ne-am dori să experimentăm, în viața noastră, simplă și complicată, așa cum e ea, această stare de detașare activă? Înainte de toate, pentru că…

  •  înseamnă o pauză regenerativă de la tot zgomotul care ne poluează de obicei mintea.
  •  presupune și o eludare a ego-ului, cu toată povara auto-controlului și auto-criticii pe care conștientizarea a cine suntem, ce facem, cum facem, de ce facem, în ce context facem șamd le implică.
  • după acest tip de repaos, oferă, în restul timpului, resurse pentru o mai echilibrată gestionare a emoțiilor.
  • aduce, bănuim bine, și un bun nivel de performanță în activitatea desfășurată. Dacă este vorba despre ceva ce facem fără a urmări un scop anume, răsplata nu este nicidecum mai mică. Plăcerea resimțită pe parcurs este acolo, precum și satisfacția de ansamblu.

Ca să accesăm întregul potențial al destinderii ce rezidă în flow, pentru a-l putea include în viața noastră, să înțelegem mai exact ce este și ce condiții în favorizează apariția.

Dacă la școală sau serviciu, pentru unii dintre noi, există motive structurale care, indiferent de cât de creativ privim situația, ne împiedică să învățăm sau lucrăm în acest registru de experiență și productivitate optime, în timpul nostru liber, cheia este la noi.

Activități certificate drept inductoare de flow sunt:

  • înotul
  • mersul cu bicicleta
  • alergatul
  • tenisul de masă
  • cățăratul sportiv
  • (desigur) yoga
  • tai chi
  • coptul (în sensul de baking)
  • ascultatul muzicii
  • dansul,
  • precum și multe altele, ghidat și calibrat de nivelul de captare a atenției pe care îl pot exercita în relația cu fiecare dintre noi, așa cum este explicat în materialul de mai sus.

De fapt, aici putem găsi una dintre marile frumuseți și darurile cele mari ale acestei stări de activitate cerebrală. Dacă îi cunoaștem principiile determinante, putem jongla, acolo unde ne este posibil și unde avem pârghiile necesare, astfel încât să îl integrăm și în activități aparent mai puțin captivante. Dacă…

… creștem gradul de dificultate, nivelul provocării, într-o practică deja familiară sau de rutină.

… ne propunem să facem ceva ce am făcut de 1 000 de ori altfel.

… ne implicăm în a căuta în câte moduri diferite putem concepe să facem același lucru.

Acum, pentru a accesa un soi de flow de calitate inferioară, să privim pe cineva în timp ce este in flow.

Ceea ce Hazel Findlay face (aici) pentru a găsi nimicul este periculos, desigur. Și este practicat de către una dintre cele mai bune și experimentate (25 ani din cei 32 ai săi) cățărătoare britanice și ale lumii.

Ce ne este nouă necesar este mult mai puțin și semnificativ mai sigur. De Hazel și puritatea demersurilor sale am avut nevoie pentru a ne trezi nevoia de aer proaspăt. Și de flow.