Vara merită apreciată cât o avem. Chiar și în articole… Așa, ușoară cum este ea – când nu sunt 40 grade – este prilej de contact direct cu sursele vieții și ale frumuseții. Oportunitate de încântare, dar și de filosofare. Nu mult. Cât de ajungere la niște concluzii rapide, dar care să ne țină de
Avem prilejul să o auzim pe nepoata fondatorului Dr. Bronner’s vorbind despre ce înseamnă să fii parte din familia și afacerea de familie cu același nume, dar și, mai ales, despre cum o femeie și mamă poate hotărî că își dorește să înceapă transformarea casei, a căminului, într-una/unul prietenoasă/prietenos cu cei care o/îl locuiesc. Totul,
Viața stă ascunsă printre clipe. E acolo unde nu ne uităm, de frică să nu ne scape ceva din ce e important. Iar povestea și valoarea pozitivității sunt mai complexe decât sloganurile și meme-urile de wellness înțeleg sau vor să transmită. Căci uneori nici nu au capacitatea de a-și imagina. Și uneori nu pot transmite
Atâta vreme cât ai o companie care continuă să fie (deținută și condusă integral) de familie de peste 70 ani, fondatorul și toți cei care i-au urmat s-au ghidat după principii auto-definit drept cosmice, iar acea companie este Dr. Bronner’s, este evident că responsabilitatea urmează să fie ridicată. Față de produse, de companie, de angajați,
Dr. Bronner’s este un brand cu suflet. Este evident odată ce îi folosești produsele, minunatele și faimoasele săpunuri organice. Atunci când îi afli istoria. Când te intersectezi cu informații despre politicile și eforturile sale care dovedesc că este și un brand etic, ba chiar moral. De fapt, devine cumva evident că acest brand are suflet
Atunci când viața îți dă lămâi, e important să știi cum să îți păstrezi capacitatea de a face limonadă! Chiar dacă limitările și izolarea asociate pandemiei trenează deja de atâta vreme încât am putea cu toții să fim experți în crisis management, adevărul este că reacțiile și mecanismele de adaptare pe care le-a pus în
Înainte ca timpul să nu mai aibă răbdare – ținem minte… în anii ’90, 2000, chiar și 2010 încă ni se mai întâmpla – observam și trăiam dimineață vitală, amiază toropită, seară reconfortantă, apus delicat, noapte înstelată, aveam chiar și anotimpuri și, mai mult, le conștientizam prezența, le simțeam savoarea, și chiar dacă vara nu
