Când nu poți asculta liniștea

 

Zilele ne sunt scăldate în sunet. În zgomot. Ne îndreptăm înspre noi afirmații aparent pesimiste, din păcate realiste, despre viața de zi cu zi a zilelor noastre. La lucru, acasă, pe drum, în oraș pentru o mie de treburi sau chiar și când este pentru divertisment sau destindere, zumzetul nu numai că nu se oprește, dar ia forme neplăcute sau chiar direct agresive. Poluarea fonică este percepută și identificată, ca atare, de către cei mai sensibili din acest punct de vedere dintre noi și traversată cu o conștientizare relativ mai scăzută de absolut toți cei care îi sunt expuși.

Ceea ce face, de asemenea, este să perceapă o taxă, metaforic vorbind. Menținerea creierului în aproximativ permanentă priză și forțarea sa la multitasking sunt dăunătoare. Multitasking, căci chiar dacă nu alocăm deliberat sau conștient atenție identificării tuturor zgomotelor de fond, mai mult sau mai puțin pronunțate, de durată, care prezintă interes/cauzează nedumerire etc, creierul is always on the case. Asta, evident, pe lângă toate activitățile în care ne implicăm voluntar.

Zi după zi, în fiecare zi, e mult. E poluare.

Ce putem face este să încercăm să stabilim limite, să creăm insule de calm și liniște, sau măcar oaze de odihnă, departe de stimuli, în anumite porțiuni ale zilei.

Dacă nu reușim – căci uneori este cu adevărat imposibil – putem să vedem ce se poate, totuși, face. O soluție sub-optimă este cea a căștilor în care să ascultăm white noise, pink noise sau pur și simplu sunete naturale repetitive și subtile de care creierul să se agațe, în frecvențe monotone și, astfel, cât mai neutre și liniștitoare.

Există studii în privința influenței sunetelor/zgomotelor asupra parametrilor emoționali și cognitivi. Ca întotdeauna, concluziile sunt incomplet concludente. Dar se pare, și intuiția și/sau experiența ne poate ghida spre confirmare sau nu, că fie și acest tip de mascare a haosului este inferioară liniștii și sunetelor naturale cu frecvența și intensitatea lor, ei bine, naturale.

În această lume de second best, să cunoaștem un tip de sunet natural magic și inedit care ne poate sprijini atunci când avem nevoie. După sunetul ploii, cel al ciripitului de păsări primăvara și după coloana sonoră a pădurii tropicale, să încercăm melodia gheții. Este, se pare, interpretată de către lasere. The Star Wars lightsabers are out!

Sub presiunea frigului, a propriei greutăți, în dinamica existenței sale pe suprafața calmă a unui lac, gheața crapă și generează sunete fantastice. Să ascultăm.